1.  Descoperire empirică nouă — date colectate original care nu existau în literatura de specialitate pe populația sau contextul ales.

2.  Perspectivă teoretică nouă — o nouă interpretare a unui fenomen existent sau o conexiune între teorii care nu fusese propusă anterior.

3.  Aplicare metodologică inovatoare — o metodologie sau un instrument aplicat într-un context nou, cu validarea proprietăților psihometrice pentru acel context.

4.  Sinteză sistematică — o meta-analiză sau o revizuire sistematică riguroasă a unui domeniu cu lacune identificate explicit.

5.  Proiect tehnic original — în domenii inginerești sau aplicative, un produs, sistem sau soluție care nu exista anterior în forma propusă.

■  Lucrarea de disertație se elaborează pe parcursul a 2–3 semestre, nu în ultimele luni.

■  Colectarea datelor trebuie planificată din timp — aprobările etice, accesul la populație și instrumentele de evaluare se pregătesc în Anul I.

■  O parte din literatura de specialitate poate fi integrată în cursurile obligatorii din programul de master.

1.  Pagina de titlu — conformă cu șablonul facultății, cu mențiunea explicită „Lucrare de disertație".

2.  Declarația de autenticitate — document obligatoriu prin care autorul declară pe proprie răspundere că lucrarea este originală, sursele au fost citate corect, iar lucrarea propriu-zisă nu a mai fost prezentată la nicio altă instituție. Anumite universități cer plasarea ei la finalul lucrării.

3.  Rezumatul (Rezumat / Abstract) — prezentare concisă a lucrării. Lungime recomandată: 250-400 cuvinte. Unele facultăți solicită rezumatul extins (350–650 cuvinte), în timp ce altele nu cer includerea abstractului — verifică ghidul facultății tale.

4.  Cuvinte cheie — 5–8 termeni reprezentativi, plasați sub rezumat.

5.  Cuprinsul — obligatoriu în orice lucrare de licență. Se generează automat din stilurile de titlu ale documentului Word.

6.  Lista abrevierilor — recomandată adesea la disertație; obligatorie dacă lucrarea conține 10+ abrevieri.

7.  Lista tabelelor — obligatorie dacă lucrarea conține 5 sau mai multe tabele.

8.Listafigurilor— obligatorie dacă lucrarea conține 5 sau mai multe figuri.

Structura IMRaD (Introduction–Methods–Results–Discussion)

Utilizată în: psihologie, medicină, biologie, știinșe ale sănătății și educație.

■  Capitol 1: Cadrul teoretic și literatura de specialitate

■  Capitol 2: Metodologia cercetării

■  Capitol 3: Rezultate

■  Capitol 4: Discuții și concluzii 

Structura teoretic-aplicativă (cu studiu de caz)

Utilizată în: economie, management, drept, administrație publică și inginerie.

■  Capitol 1: Cadrul teoretic și conceptual

■  Capitol 2: Contextul și metodologia aplicativă

■  Capitol 3: Studiu de caz / analiză aplicativă

■  Capitol 4: Concluzii, propuneri și recomandări 

Structura de cercetare calitativă sau mixtă

Utilizată în: filologie, istorie, sociologie, științe ale comunicării și studii culturale.

■  Capitol 1: Cadrul teoretic și starea cercetării

■  Capitol 2: Metodologie și design al cercetării calitative

■  Capitol 3: Analiză și interpretare tematică

■  Capitol 4: Discuții, concluzii și contribuții

Structura tehnică sau de proiectare

Utilizată în: inginerie, informatică, arhitectură și construcții.

■  Capitol 1: Stadiul tehnicii și necesitatea proiectului

■  Capitol 2: Metodologie și specificații tehnice

■  Capitol 3: Proiectare și implementare (contribuție proprie)

■  Capitol 4: Validare, testare și concluzii

1.  Bibliografie — lista completă a tuturor surselor citate în lucrare.

2.  Anexe — materiale suplimentare care nu pot fi incluse în corpul lucrării (instrumente utilizare, acorduri GDPR și de participare, protocoale etc.). Fiecare anexă este etichetată: Anexa 1, Anexa 2, Anexa 3 etc.

Textul corpului lucrării este aliniat justificat (justify). Acesta este standarul academic românesc pentru majoritatea universităților. Titlurile de nivel 1(H1) sunt centrate; titlurile de nivel 2 (H2) și 3 (H3) sunt aliniate la stânga sau centrate, în funcție de ghidul facultății. Anumite ghiduri cer alinierea titlurilor la dreapta, verifică cu ghidul universității tale.

■  Paginile se numerotează în subsol, centrat sau la dreapta.

■  Pagina de titlu NU se numerotează (și nu se numără în numerotare).

■  Elementele preliminare (declarație, rezumat, cuprins) se numerotează de regulă cu cifre romane mici (i, ii, iii...) sau nu se numerotează, în funcție de ghidul facultății.

■  Corpul lucrării se numerotează cu cifre arabe, începând de la pagina 1.

■  1.  Capitol (Heading 1) — bold, 14–16pt, centrat

■  1.1.  Secțiune (Heading 2) — bold, 12–13pt, centrat sau stânga

■  1.1.1.  Subsecțiune (Heading 3) — bold italic, 12pt, centrat sau stânga

■  Numerotare: sistem zecimal bazat pe capitol — Tabel 2.1, Figura 3.2 etc.

■  Eticheta tabelului: se plasează deasupra tabelului, precedată de număr și titlu (ex: Tabelul 2.1. Distribuția participanților pe grupe de vârstă).

■  Eticheta figurii: se plasează dedesubtul figurii, precedată de număr și descriere (ex: Figura 3.1. Modelul structural al variabilelor studiate).

■  Toate tabelele și figurile trebuie menționate în text înainte de apariție.

■  Sursa: se indică sub tabel/figură: Sursă: Autor (An) sau Sursă: adaptare după Autor (An).

1.  Denumirea universității și a facultății — în partea de sus, cu majuscule, centrat.

2.  Programul de masterat — sub denumirea facultății.

3.  Mențiunea „Lucrare de disertație" — centrată, cu font mai mare (14–16pt, bold).

4.  Titlul lucrării — formulat clar și concis, fără abrevieri. Centrat, bold, 14–16pt.

5.  Coordonatorul științific — cu titlul complet (Prof. univ. dr. / Conf. univ. dr. / Lect. univ. dr.). Aliniat la stânga sau centrat, în funcție de șablon.

6.  Masterandul — numele complet al masterandului. Aliniat la dreapta sau centrat, în funcție de șablon.

7.  Locul și anul — ex: București, 2026. Centrat, în partea de jos a paginii.

* Unele facultăți prevăd mențiunea specializării masterale, numărul de credite ECTS sau tipul masterului (cercetare / profesional / didactic).

Pe lângă cerințele specifice în cazul lucrărilor de licență:

1.  Contextul și problema de cercetare — 1–2 propoziții care introduc subiectul și justifică relevanța sa.

2.  Obiectivele studiului — ce și-a propus cercetarea.

3.  Metodologia — cine au fost participanții, ce instrumente s-au utilizat, ce design a avut cercetarea.

4.  Principalele rezultate — cele mai importante descoperiri, cu valori dacă este cazul.

5.  Concluziile și implicațiile — ce înseamnă rezultatele și ce contribuție aduc.

În cazul lucrării de masterat se adaugă următoarele: 

6.  Lacuna din literatura de specialitate pe care cercetarea o adresează (research gap).

7.  Contribuția originală a lucrării — enunțată direct, nu implicit.

8.  Implicațiile practice sau teoretice ale rezultatelor.

■  Lungime: 250-400 cuvinte (350-650 în cazul anumitor universități) per versiune.

■  Fără abrevieri nedefinite, fără citări bibliografice, fără figuri sau tabele.

■  Utilizarea timpului trecut pentru proceduri și rezultate, iar timpul prezent pentru concluzii.

■  Cuvintele cheie se plasează sub rezumat, precedate de eticheta „Cuvinte cheie:" (română) / „Keywords:" (engleză). Minim 5, maximum 8 termeni, separați prin virgulă.

1.  Motivarea alegerii temei — de ce această temă este relevantă acum, în acest context specific. Nu este suficient să spui că tema este „importantă" — trebuie să demonstrezi de ce.

2.  Stadiul actual al cercetării (state of the art) — o trecere în revistă sintetică a literaturii relevante care arată ce se știe și ce nu se știe. Această secțiune poate fi expandată într-un capitol separat la disertații mai lungi.

3.  Research gap — lacuna sau problema nerezolvată din literatura existentă, pe care lucrarea ta o adresează. Acesta este elementul care diferențiază cel mai clar introducerea unei disertații de cea a unei lucrări de licență.

4.  Întrebarea de cercetare — formulată ca propoziție interogativă clară (nu ca obiectiv). 

5.  Contribuția originală — menționată explicit în introducere, nu lăsată implicit pentru final.

Introducerea disertației: 5–10% din lungimea totală (4–8 pagini pentru o lucrare de 80 de pagini), față de 2–5 pagini la licență.

Nu se numerotează cu sistem zecimal în unele ghiduri; în altele apare ca „Capitolul 1" sau ca secțiune nenumerotată. Consultă ghidul facultății tale.

1.  Introducere prea lungă, care preia conținut din capitolele teoretice.

2.  Lipsa motivării alegerii temei — nu se explică de ce este important subiectul.

3.  Obiectivele lipsesc sau sunt prea vagi („scopul lucrării este de a studia...").

4.  Structura lucrării lipsește complet din introducere.

Revizuirea narativă (cea mai utilizată)

Utilizată în toate domeniile. Masterandul selectează, organizează tematic și sintetizează critic literatura relevantă. Nu este exhaustivă, dar trebuie să fie reprezentativă pentru direcțiile principale ale domeniului de cercetare.

Revizuirea sistematică

Utilizată în medicină, psihologie clinică, sănătate publică. Urmează un protocol explicit: baze de date cercetate, criterii de includere/excludere, numărul de articole identificate, selecționate și incluse. 

Meta-analiza (nivel avansat)

Utilizată în psihologie, medicină, educație. Combină rezultatele mai multor studii pentru a obține o estimare mai precisă a mărimii efectului. Necesită competențe statistice avansate și utilizarea unor softuri dedicate. Este specifică disertațiilor de cercetare și programelor de master cu profil de cercetare.

■  Analiza critică este obligatorie — nu rezuma sursele, ci compară, contrastează și evaluează punctele tari și limitele acestora.

■  Minimum 40–60 de surse academice, cu predominanță (50–70%) din reviste indexate ISI sau Scopus din ultimii 5–7 ani.

■  Fiecare secțiune teoretică trebuie să se încheie cu o concluzie despre implicațiile ei pentru design-ul cercetării proprii — acesta este elementul care face diferența între cadrul teoretic al licenței în cel al disertației.

■  Modelul teoretic propus sau adoptat trebuie să fie reprezentat grafic (diagramă conceptuală) și justificat.

1.  Paradigma de cercetare — poziționarea epistemologică: cercetare cantitativă, calitativă sau mixtă. Justificarea alegerii, nu prezumarea sa ca evidentă.

2.  Designul cercetării — tipul specific: experimental, cvasiexperimental, corelațional, longitudinal, transversal, de caz. etc. Motivarea pentru designul ales față de alternative.

3.  Participanții / Eșantionul — descriere detaliată a populației țintă, criterii de includere și excludere, strategia de eșantionare, calculul puterii statistice pentru justificarea dimensiunii eșantionului.

4.  Instrumentele de evaluare — pentru fiecare instrument: autorii, ce măsoară, structura (itemi, factori), scala de răspuns, proprietăți psihometrice (fidelitate, validitate) pe populația relevantă.

5.  Procedura — etapele cronologice ale colectării datelor, modul de administrare, durata.

6.  Considerente etice — consimțământ informat, anonimitate, aprobare comisie de etică (unde se impune de către facultate/universitate).

7.  Metodele de analiză — enumerate și justificate. Justifică de ce ai ales ANOVA și nu test t independent; de ce SEM și nu regresie multiplă.

8.  Softuri utilizate — versiunile exacte ale programelor statistice.

La nivel de masterat, calculul puterii statistice pentru justificarea dimensiunii eșantionului reprezintă o cerință metodologică importantă, adesea omisă la licență. Se calculează cu G*Power sau prin formule specifice fiecărui test.

■  Strategia de eșantionare intenționată trebuie justificată (saturation sampling, purposive sampling).

■  Ghidul de interviu / focus grup trebuie anexat și derivat teoretic.

■  Procedura de analiză tematică sau de conținut trebuie descrisă pas cu pas (ex. fazele Braun & Clarke pentru analiza tematică).

■  Credibilitatea cercetării calitative trebuie asigurată (ex. triangularea datelor, audit trail).

■  Softuri calitative (ex. NVivo, ATLAS.ti, MAXQDA).

■  Selectarea cazului — justificată teoretic: de ce acest caz? Este un caz revelator, tipic, extrem sau unic?

■  Unitatea de analiză — clar delimitată: o companie, un dosar, un program de politici publice, o piață.

■  Sursele de date triangulate: documente, interviuri, observație, date financiare publice. Singura sursă = studiu de caz slab.

■  Analiza datelor — urmează un protocol explicit: coding tematic, analiză de conținut, comparație cu cadrul teoretic.

■  Generalizabilitate — nu statistică, ci analitică: ce principii generale poate ilustra cazul?

Componentele obligatorii ale disertației cu intervenție

1.  Justificarea intervenției din literatura de specialitate — de ce este necesară, pentru cine, ce mecanism activează.

2.  Protocolul de intervenție detaliat — descrierea fiecărei ședințe, tehnicile utilizate, durata, materialele. Protocolul se atașează ca anexă.

3.  Evaluarea pre-post — cu instrumente validate, măsurători la pre-test, post-test și, ideal, follow-up.

4.  Măsuri de fidelitate a implementării — cum garantezi că intervenția a fost aplicată conform protocolului?

5.  Considerente etice specifice — consimțământ, supervizare clinică etc.

6.Analiza statistică adecvată — ANOVA mixtă (pre-post × grup), teste t perechi, analiza mărimii efectului (d Cohen, η²).

Pașii unei meta-analize

1.  Formularea întrebării PICO (Population, Intervention, Comparison, Outcome) sau PICOTS (+Timeframe, Setting).

2.  Protocolul de căutare — baze de date, cuvinte cheie, filtre aplicate. Se înregistrează în PROSPERO (opțional dar recomandat).

3.  Screening-ul titlurilor și rezumatelor — de preferință de doi codori independenți, cu calcul de acord inter-rater (κ Cohen).

4.  Extragerea datelor — tabel standardizat: autori, an, populație, N, design, măsura efectului, intervalul de încredere.

5.  Evaluarea calității studiilor — cu instrumente validate: RoB 2 (experimente), ROBINS-I (studii observaționale), Newcastle-Ottawa.

6.  Calculul mărimii efectului combinate — d Cohen, Hedges g, odds ratio, în softuri specializate.

7.  Analiza eterogenității — Q Cochran, I², τ².

8.  Forest plot și funnel plot — obligatorii în raportare.

9.  Analiza de sensibilitate și moderatori — dacă N studiilor permite.

■  Contribuția proprie este un produs, sistem, algoritm, proiect sau optimizare care demonstrează aplicarea cunoștințelor dobândite și rezolvă o problemă reală identificată.

■  Capitolul de contribuții proprii include: conceptualizare calcule tehnice, scheme și planuri, simulări, teste.

■  Validarea soluției este obligatorie: simulare numerică, prototipare, comparație cu soluțiile existente sau cu standardele tehnice în vigoare.

■  Bilanțul de materiale, bilanțul termic sau dimensionarea unui utilaj sunt obligatorii în cazul anumitor programe de masterat.

■  Criteriile de comparație trebuie derivate teoretic și aplicate sistematic.

■  Numărul de sisteme comparate: minimum 3, cu justificarea selecției.

■  Sursele primare (texte legislative, decizii jurisprudențiale, acorduri internaționale) au prioritate față de comentariile doctrinare.

■  Analiza jurisprudenței relevante — naționale și internaționale — este specifică disertațiilor de drept și nu apare la licență decât ca element secundar.

■  Raportarea efectului statistic este obligatorie — nu doar semnificația statistică (p < .05). Trebuie raportat și η², d Cohen, r sau echivalentul specific testului folosit.

■  Intervalele de încredere (IC 95%) trebuie incluse alături de estimările punctuale — mai informative decât p singur.

■  Tabelele de rezultate statistice trebuie să urmeze standardele stilului de citare declarat (ex. APA 7: F, p și η² cu formatare corect).

■  Figurile (grafice de bare, box plots, forest plots, diagrame de dispersie) trebuie să completeze, nu să repete tabelele.

Conform APA 7 (aplicabil în majoritatea domeniilor, pentru raportarea statistică. Verifică ghidul universității tale.):

1.  Răspuns explicit la întrebarea de cercetare — nu presupune că cititorul a înțeles implicit din rezultate.

2.  Compararea cu literatura de specialitate — nu enumerate, ci argumentate: „Rezultatele sunt consistente cu X (Popescu et al., 2022), dar contradictorii cu Y (Ionescu, 2021). Diferența poate fi explicată de..."

3.  Interpretarea în cadrul modelului teoretic adoptat — rezultatele susțin, contrazic sau nuanțează modelul?

4.  Probleme la validitatea internă și externă — discuție onestă, nu defensivă.

5.  Implicații practice — concrete, adresate specific practicienilor sau specialiștilor din domeniu.

6.  Implicații teoretice — cum modifică sau extinde rezultatele înțelegerea teoretică din domeniul cercetat?

7.  Direcții pentru cercetări viitoare — specifice și derivate din limitele identificate.

Principalele stiluri internaționale de citare sunt următoarele:

■  Articole din reviste indexate ISI/Scopus — cele mai recomandate

■  Capitole din volume editate de referință — acceptate cu moderație.

■  Teze de doctorat — acceptate ca surse secundare, verifică cu prudență.

■  Rapoarte ale organismelor internaționale (OMS, OCDE, Banca Mondială) — acceptate pentru date statistice.

■  Legislație națională și europeană — obligatorie în domeniile juridice și administrative.

■  Standarde tehnice (ISO, SR EN) — obligatorii în domeniile tehnice.

■  Preprinturi (arXiv, SSRN, medRxiv) — acceptate cu mențiunea că nu sunt peer-reviewed.

Citarea în text

■  Un autor: (Rachman, 2013) sau Rachman (2013) arată că...

■  Doi autori: (Bandura & Jerusalem, 1995) — mereu cu „&" în paranteză.

■  Trei sau mai mulți autori: (Maack et al., 2015) — et al. de la prima citare.

■  Citare secundară (sursă la care nu ai acces direct): (Comfort, 1979, apud Pankow & Solotoroff, 2007) — preferabil citarea sursei primare.

■  Citat direct: (Rachman, 2013, p. 45) — pagina este obligatorie pentru citate directe.

Bibliografia / Lista de referințe — formate comune APA 7

Articol de revistă:

Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Psychological Review, 84(2), 191–215. https://doi.org/10.1037/0033-295X.84.2.191

Carte:

Rachman, S. (2013). Anxiety (3rd ed.). Psychology Press.

Capitol dintr-un volum editat:

Maddux, J. E. (1991). Self-efficacy. In C. R. Snyder & D. R. Forsyth (Eds.), Handbook of social and clinical psychology (pp. 57–78). Pergamon Press.

*Google Scholar poate prezenta erori în generarea citărilor. Verificați manual fiecare citare înainte de a o introduce în bibliografie

Când lucrarea este redactată în română, sunt acceptate formele românești echivalente ale termenilor de citare:

■  Sursă citată în text dar absentă din bibliografie.

■  Sursă în bibliografie fără nicio citare în text.

■  „et al." / „și colab." folosit pentru surse cu 2 autori

■  Locul de publicare inclus în sursele bibliografice (APA ediția a 7-a a eliminat această cerință).

■  Title Case (majusculă la fiecare cuvânt) în cazul titlurilor articolelor, cărților, paginilor web — APA 7 impune Sentence Case (Doar prima literă a primului cuvând dintr-o propoziție scris cu literă mare) pentru acestea atunci când sunt prezente în lista de referințe

■  DOI absent din bibliografie — obligatoriu dacă există.

Conform Ordinului 3106/2022 și Regulamentelor instituționale:

■  Plagiatul dovedit: respingerea la examenul de disertație și pierderea dreptului de reînscriere (anularea diplomei dacă este dovedit după absolvire).

■  Coordonatorul științific răspunde solidar cu autorul pentru asigurarea originalității.

■  Lucrarea nu poate fi prezentată la altă instituție pentru obținerea unui grad academic.

■  Plagiat direct — copierea unui fragment de text fără ghilimele și fără citare.

■  Plagiat prin parafrazare — reformularea unui text fără citarea sursei.

■  Auto-plagiat — reutilizarea fără mențiune a unui text propriu publicat anterior. 

■  Plagiat structural — preluarea structurii argumentative a unui alt autor fără citare.

■  Plagiat al datelor — prezentarea datelor altcuiva ca fiind date proprii.

Utilizarea instrumentelor de inteligență artificială generativă (ChatGPT, Claude, Gemini etc.) în redactarea lucrărilor academice face obiectul unui subiect reglementat diferit de fiecare instituție. Regulile generale aplicabile în România:

■  Conținutul generat de AI nu poate fi prezentat ca gândire proprie.

■  Dacă folosești AI pentru asistență la redactare, trebuie să declari explicit acest lucru.

■  Datele, citatele și sursele generate de AI trebuie verificate independent — AI poate genera referințe fictive.

■  Verifică ghidul facultății tale pentru reglementările specifice privind utilizarea AI.

Majoritatea universităților din România impun verificarea lucrărilor prin Turnitin sau un sistem echivalent. Pragurile de similitudine acceptate variază. Consultă ghidul facultății tale pentru a vedea care este pragul acceptat.

Similitudinea este calculată, în funcție de facultate/universitate, din partea de fundamentare teoretică sau din întreaga lucrare. Elementele care cresc artificial gradul de similitudine: citate directe lungi, titluri de instrumente, liste de referințe. 

*Un scor mic nu garantează absența plagiatului dacă sursa nu a fost indexată

■  Fiecare anexă trebuie menționată cel puțin o dată în text (Anexa 1, Anexa 2 etc.).

■  Anexele nu se numerotează la fel ca și capitolele — se includ după bibliografie într-o secțiune separată.

■  Numerotarea figurilor și tabelelor din anexe poate fi separată de cea din corp (ex. Figura A.1, Tabel B.2).

■  Dimensiunea maximă a anexelor nu este de regulă limitată, dar ele nu ar trebui să depășească 50% din lungimea totală a lucrării fără justificare.

■  Raportează întotdeauna atât semnificația statistică (p) cât și mărimea efectului (d, η², r, f², OR).

■  Include intervalele de încredere (95% IC) pentru estimările principale.

■  Justifică puterea statistică a studiului (calculul a priori sau post-hoc).

■  Nu folosi termenul „dovedit" pentru rezultate statistice — folosește „susținut", „consistent cu", „indicat".

■  Raportează întotdeauna atât semnificația statistică (p) cât și mărimea efectului (d, η², r, f², OR).

■  Include intervalele de încredere (95% IC) pentru estimările principale.

■  Justifică puterea statistică a studiului (calculul a priori sau post-hoc).

■  Nu folosi termenul „dovedit" pentru rezultate statistice — folosește „susținut", „consistent cu", „indicat".

1.  Lucrarea tipărită — 2–3 exemplare legate, cu semnătura coordonatorului pe pagina de titlu sau într-un referat separat.

2.  Lucrarea în format electronic — CD, USB sau platformă online (Moodle, portal instituțional).

3.  Declarația de autenticitate — semnată în original.

4.  Raportul de similaritate — dacă este cerut separat; în cazul anumitor facultăți coordonatorul îl generează și atestă printr-un referat că lucrarea respectă pragul.

5.  Referatul coordonatorului — document obligatoriu pentru anumite facultăți, în care coordonatorul evaluează calitatea lucrării și acordă acordul pentru susținere.

6.  Cererea de înscriere la examenul de disertație — formularul tipizat al facultății.

■  Literele cu virgulă dedesubt sunt corecte: ș, ț (nu cedilă: ş, ţ).

■  Diacriticele ă, â, î trebuie utilizate conform regulilor DOOM3.

■  Verifică setările de autocorecție ale soft-ului Microsoft Word (sau echivalentul acestuia utilizat) — pot înlocui incorect ș/ț cu ş/ţ.

1.  Prezentarea (15–20 minute) — structură: titlu și relevanță, obiective și întrebarea de cercetare, metodologie, rezultate principale, concluzii și contribuția originală.

2.  Întrebările comisiei (10–15 minute) — comisia poate întreba în detaliu despre orice aspect metodologic, despre justificarea alegerilor de design, despre alternativele considerate și respinse, despre validitatea externă a rezultatelor.

* Pentru prezentări și template-uri PowerPoint personalizate sau gata de utilizare, accesează secțiunea Presentations sau contactează-ne la: contact@redactum.net.

Sfaturi pentru prezentare:

■  Pregătește-te pentru întrebări despre metodologie — aceasta este zona în care comisia pune cele mai multe întrebări la disertație.

■  Anticipează critica față de limitele tale — recunoaște-le proactiv în prezentare, nu după ce comisia le subliniază.

■  Maximum 20-25 de slide-uri; folosește vizualizări de date (grafice, modele) mai mult decât text. Folosește aplicații precum Power BI pentru a genera vizualizări profesioniste de date.

■  Cunoaște fiecare referință din bibliografie — poți fi întrebat despre conținutul unui articol citat.

■  Dacă nu știi răspunsul la o întrebare, spune-o onest — este preferabil față de a improviza un răspuns incorect.

■  Îmbracă-te decent și formal — vei demonstra că tratezi cu seriozitate acest examen și, implicit, comisia care te evaluează.

■  Research gap-ul este identificat explicit în introducere.

■  Întrebarea de cercetare este formulată ca propoziție interogativă clară.

■  Contribuția originală este enunțată explicit (în introducere șiîn concluzii).

■  Literatura de specialitate este sintetizată critic, nu rezumată descriptiv.

■  Minimum 40 surse, cu predominanță ISI/Scopus, din ultimii 5–7 ani.

■  Dimensiunea eșantionului este justificată prin calcul de putere statistică (dacă se aplică).

■  Instrumentele de evaluare sunt descrise complet (autori, structură, scorare, proprietăți psihometrice pe populație relevantă).

■  Mărimea efectului este raportată pentru toate testele statistice principale.

■  Discuțiile conțin implicații atât practice cât și teoretice.

■  Pagina de titlu conformă cu șablonul facultății, cu mențiunea „Lucrare de disertație".

■  Declarația de autenticitate prezentă și semnată.

■  Rezumat în română (250–400 cuvinte) + Abstract în engleză.

■  Cuvinte cheie în română și în engleză.

■  Cuprins actualizat, cu numerele corecte de pagini.

■  Lista abrevierilor (dacă sunt 10+ abrevieri).

■  Lista tabelelor și lista figurilor (dacă sunt 5+).

■  Format A4, margini corecte (stânga ≥ 2,5 cm).

■  Font uniform (TNR 12pt sau cel specificat de ghid).

■  Spațiere 1,5 rânduri în corpul lucrării.

■  Text justificat.

■  Pagini numerotate (cifre arabe, în subsol, de la Capitol 1).

■  Titluri cu stiluri de heading (nu manual).

■  Tabelele etichetate deasupra, figurile etichetate dedesubt.

■  Numerotare zecimală bazată pe capitol (Tabel 2.1, Figura 3.4).

■  Stilul de citare aplicat uniform în tot documentul.

■  Et al. / și colab. folosit corect (nu pentru surse cu 2 autori).

Toate sursele citate în text se află în bibliografie și invers.

■  DOI inclus pentru toate articolele care îl dețin.

■  Fără „Retrieved from" înaintea URL (APA 7).

■  Titlurile articolelor în sentence case (APA 7).

■  Fără loc de publicare în bibliografie (APA 7).

■  Rezultat raport antiplagiat sub pragul instituției tale.

■  Diacritice corecte (ș, ț cu virgulă, nu cedilă).

Referatul coordonatorului obținut.

■  Fără erori gramaticale sau ortografice majore (verificat cu un corector uman).

■  Lucrarea salvată în format .docx și .pdf.

■  Coordonatorul a aprobat versiunea finală.